Schimbarea vine din interior

Titluri care fac referire la relațiile afective sau romantice cu AI, căsătoriile dintre oameni și caractere AI, ședințe de psihoterapie de cuplu cu AI mi-au invadat în ultima perioadă conturile de social media, astfel încât am început să ascult episoade de podcast, prezentări, să citesc articole și studii pe acest subiect pentru a înțelege mai bine fenomenul. Am realizat apoi că pentru o parte din adolescenții și tinerii cu care lucrez în cabinet aceasta face parte din realitatea lor.

M-a surprins să aflu că 1 din 5 adolescenți din SUA raportează că ei sau un prieten au avut o relație romantică cu un chatbot AI, 80% din persoanele din generația Z ar lua în considerare căsătoria cu un partener AI, iar 83% cred că pot forma o legătură emoțională profundă cu acesta și aproape 1/3 din adulții americani au avut o relație intimă sau romantică cu un chatbot AI. Realitatea din România pare că nu este foarte departe de cea din SUA, întrucât un sondaj World Vision din 2026 indică faptul că o treime dintre adolescenți preferă să se confeseze inteligenței artificiale în locul oamenilor, iar 99% dintre adolescenți folosesc AI-ul în diverse scopuri. Toate aceste date spun multe despre nevoile, temerile noastre și inclusiv despre dificultățile relaționale pe care le avem la nivel de populație.

Observ tot mai frecvent în ultimii ani faptul că adolescenții și tinerii experimentează sentimente foarte puternice de singurătate, tristețe (cred că este deja evident faptul că foarte mulți copii și tineri sunt diagnosticați cu anxietate și depresie la vârste tot mai fragede), copii care afirmă că nu au niciun prieten, eventual doar în online, pe care nu i-au întâlnit niciodată în viața reală. De asemenea, mulți adulți afirmă că le este din ce în ce mai dificil să își găsească un partener cu care să formeze relații afective de lungă durată, se simt demoralizați, neîncrezători în procesul de dating și ulterior ajung să renunțe la ideea de a-și găsi o persoană cu care să intre într-o relație romantică.

Iar apoi inteligența artificială devine atât de accesibilă pentru noi toți și ajunge să ne contureze viețile așa cum nu ne-am fi gândit. Devine atât de facil să ne putem crea caractere cu AI pe care îi vedem ca pe niște confidenți de încredere, avem chatbot-uri la dispoziție 24/7, iar unii oameni ajung să intre în relații romantice cu AI-ul și ulterior să se căsătorească cu aceste caractere. Relațiile de prietenie și cele romantice au devenit foarte dificil de întreținut. Parcă nu mai avem răbdare, nu mai tolerăm greșeli, nu mai avem disponibilitate să lucrăm la relații și avem așteptări nerealiste… totul să se întâmple ACUM. În această eră a vitezei ajungem să ne frustrăm că nu primim un răspuns imediat și ne este foarte greu să tolerăm refuzul sau respingerea.

În acest context poate fi de înțeles de ce AI-ul „promite” soluția magică… și cred că putem să înțelegem motivele pentru care unii oameni ajung să apeleze la aceste forme de socializare și relaționare. Un chatbot care e disponibil tot timpul să ne răspundă, care ne înțelege nevoile, este tot timpul empatic și care ne oferă ceea ce avem nevoie cât mai rapid…

În ultima perioadă psihoterapeuți de renume (Esther Perel fiind una din aceste persoane) afirmă că au avut primele ședințe de terapie de cuplu cu AI-ul, ceea ce ne conduce pe un teren complet nou, necunoscut.

Informațiile pe care le avem în ceea ce privește efectele în timp ale utilizării inteligenței artificiale sunt limitate întrucât cercetările sunt încă la început. Studiile din prezent prezintă atât beneficii, cât și riscuri. Utilizarea AI-ului contribuie la reducerea sentimentelor de singurătate, tristețe, oferă suport și înțelegere, poate reduce nivelul de anxietate și poate crește nivelul rezilienței. Cu toate acestea, cu cât frecvența utilizării crește, cu atât poate conduce la dezvoltarea unor relații de dependență, poate accentua sentimentele de singurătate prin faptul că înlocuiește relațiile interumane și reduce socializarea.

Nu putem nega utilitatea AI-ului și faptul că face parte din viața noastră din prezent. Poate fi o unealtă extraordinară atâta timp cât rămâne o UNEALTĂ, adică un mijloc prin care învățăm lucruri, ne dezvoltăm… un „mediator” pentru relații și mai puțin un „companion”. Pentru a preveni și a combate efectele negative avem nevoie să integrăm responsabil AI-ul în viața noastră, să îl folosim ca o alternativă și nu ca prim mijloc pentru a rezolva o situație/conflict. Să nu uităm că suntem ființe sociale în primul rând. Să nu renunțăm la ideea de a dezvolta și îmbunătăți relațiile umane și să apelăm la sprijinul celor din jur atunci când avem nevoie. Să avem curajul să lucrăm la relații, să fim dezamăgiți, emoționați și să integrăm aceste emoții absolut umane.

Ești părinte și ești îngrijorat cu privire la adaptarea copilului la grădiniță sau în primul an de școală? Iată câteva sfaturi practice pentru a gestiona perioada de acomodare:

• Pregătește-ți copilul pentru această schimbare: vorbește din timp cu el despre ce va urma și care va fi rutina lui, dar și despre sarcini și responsabilități.
• Încurajează-l să îți adreseze întrebări și răspunde-i ori de câte ori are nevoie; copilul are nevoie de confirmări repetate pentru a-și însuși unele lucruri.
• Discută sincer și calm cu el și acordă timp pentru a răspunde întrebărilor pe care le are; evită să folosești poveștile care să îl sperie sau amenințările ("O să vezi tu la grădiniță/școală cum va fi!", "Acolo nu o să te ajute nimeni").
• Discută despre emoțiile și îngrijorările lui și normalizează-le; copilul are nevoie să știe că e normal ce experimentează și că tu ai emoții la fel ca el. Ajută-l să se regleze emoțional și nu nega ceea ce simte.
• Faceți o vizită grădiniței/școlii unde va învăța/petrece timp; îi poate reduce anxietatea.
• Pentru copiii mai mici sunt utile poveștile: citiți cu ei povești despre acomodarea la grădiniță și activitățile specifice.
• Asigură-l că poate discuta cu tine și că vei fi aproape de el.
• Nu uita că perioada de acomodare poate să dureze de la câteva săptămâni la câteva luni. E normal. Fiecare copil are ritmul lui, iar acomodarea e influențată de diverși factori printre care factori de mediu, tipul de temperament al copilului, precum și nivelul de adaptare la nou.
• Nu în ultimul rând, fii prezent în relație cu copilul tău!

Iar dacă simți că ai nevoie de ajutor, mă poți contacta pentru a stabili o întâlnire.

Anorexia este o tulburare psihică de ordin alimentar care se caracterizează prin auto-înfometare și lipsa poftei de mâncare și care poate pune viața persoanei în pericol. Multe persoane confundă anorexia cu dieta întrucât modele de alimentație restrictive sunt similare în ambele cazuri. Cu toate acestea, în timp ce o persoană poate ține o dietă în încercarea de a-și controla greutatea, anorexia este adesea o încercare de a obține controlul asupra vieții și emoțiilor, deoarece aceste persoane percep pierderea în greutate ca o modalitate de a atinge fericirea și stăpânirea de sine.

Comportamentul unei persoane cu anorexie poate varia, însă acest comportament are la bază întotdeauna înfometarea, ca urmare a experimentării unei frici intense de îngrășare. În ciuda faptului că sunt subponderale, persoanele anorexice nu cred niciodată că sunt suficient de slabe. În plus față de restricționarea caloriilor, persoanele cu anorexie își controlează greutatea prin realizarea de exerciții fizice intense, utilizarea pastilelor de slăbit sau a laxativelor. Aceste persoane folosesc hrana pentru a face față emoțiilor inconfortabile sau dureroase și au sentimentul că odată cu restricționarea alimentelor pot redobândi controlul asupra propriei persoane.

În unele cazuri, persoana poate adopta un comportament de mâncat compulsiv pentru a face față unor emoții puternic negative, însă acest lucru contribuie doar temporar la diminuarea stărilor de tristețe, mânie sau singurătate.

În lipsa unor metode eficiente de a face față sentimentelor negative precum și stărilor ambivalente, persoana poate ajunge să retrăiască exact acele stări pe care dorește să le evite, ajungând să repete un pattern de comportament disfuncțional și care poate fi copleșitor în anumite situații.

Atunci când vorbim despre orice tulburare psihică, este important să identificăm factorii care joacă un rol important în declanșarea sau menținerea respectivei tulburări. O expresie des folosită atrage atenția asupra faptului că genetica joacă un rol extrem de important și este responsabilă de „încărcarea armei", însă mediul reprezintă „factorul declanșator" în tulburările de alimentație. Altfel spus, chiar și în lipsa unei predispoziții genetice, factorii de mediu precum imaginea promovată legată de aspectul fizic, comportamentele alimentare, presiunea din grup/familie sau modelele promovate de mass media (fotomodele, balerine, etc.) joacă un rol esențial în anorexie.

La acești factori adăugăm predispoziția genetică (funcții hormonale neregulate), dar și trăsăturile de personalitate.

Cu toate că mulți oameni își fac griji în legătură cu greutatea lor, cu ceea ce mănâncă și modul cum arată, acest lucru îi caracterizează cu atât mai mult pe adolescenții și tinerii adulți, care se confruntă cu o presiune suplimentară și anume aceea de a se integra într-un grup și de a arăta atractiv într-un moment al vieții lor în care corpul suferă transformări. De aceea, adolescenții și tinerii adulți, în special fetele, reprezintă o categorie cu risc crescut, care trebuie monitorizată și sprijinită în adoptarea unor comportamente alimentare sănătoase.

Cum putem identifica semnele anorexiei și cum putem oferi ajutor?

Cele mai frecvente comportamente ale persoanelor care suferă de anorexie sunt:

• oferirea constantă de scuze pentru a evita mesele sau situațiile în care sunt oferite alimente;
• stabilirea unor porții foarte mici de mâncare sau consumarea unor alimente specifice cu un conținut scăzut de calorii;
• evitarea consumării unor categorii întregi de produse alimentare, cum ar fi carbohidrații și grăsimile;
• numărarea obsesivă a caloriilor;
• citirea obsesivă a etichetelor alimentare;
• elaborarea unor ritualuri alimentare restrictive, cum ar fi consumul de alimente într-o anumită ordine, rearanjarea alimentelor pe farfurie, tăierea sau mestecarea excesivă a alimentelor.

Dacă observați aceste semne de avertizare la voi sau la cineva din jurul vostru, este important să vorbiți despre acest lucru și să cereți ajutor specializat.

Dieteticienii sau nutriționiștii pot oferi informații despre alimentația adecvată și pot ajuta persoana în cauză să conceapă planuri echilibrate de masă, să stabilească obiective de slăbit și să atingă sau să mențină o greutate sănătoasă. De asemenea, ședințele de psihoterapie pot ajuta persoana în cauză să gestioneze corect emoțiile puternice, să își îmbunătățească stima de sine, să învețe să facă față presiunii grupului și să identifice modele sănătoase de comportament.

Perioada adolescenței, așa cum bine știm, implică un nivel crescut de adaptare psihosocială pentru tânăr, întrucât el se confruntă cu diverse crize: de identitate, de autonomie, de sexualitate și de relații sociale. Acestea trezesc în mintea adolescentului o serie de întrebări legate de cine este el, care e rolul lui și cum poate face față cerințelor din mediu. Aceste preocupări se întind pe aproape toată durata adolescenței și uneori adolescentul are nevoie de sprijin extern pentru a găsi răspunsuri la întrebările pe care le are și pentru a depăși această etapă tumultuoasă. Acest sprijin poate veni din partea părinților/tutorilor, dacă relația este consolidată și caracterizată de grijă, atenție și afecțiune. În caz contrar, adolescentul se va orienta spre grupul de prieteni. Părerea grupului devine din ce în ce mai importantă în perioada adolescenței, iar părinții pierd teren în fața puterii pe care o exercită grupul. Tot în această perioadă, crește nevoia de independență și intimitate, iar adolescentul petrece tot mai mult timp cu grupul de prieteni, preocupându-se de aparențe și modalități prin care se poate integra și poate fi acceptat de grup. Se află tot timpul în căutarea identității proprii și se poate „reinventa" ori de câte ori este nevoie pentru a fi pe placul celorlalți. Dintr-o nevoie crescută de apartenență la grup și ca urmare a presiunii resimțite din partea anturajului, adolescentul poate ajunge să ia decizii neinspirate, unele dintre ele având efecte negative asupra dezvoltării lui fizice, psihice, asupra relațiilor pe care le are și asupra comportamentului pe care îl adoptă.

Modul în care un adolescent ia decizii în această etapă este direct influențat de dezvoltarea creierului, care nu este completă până la vârsta de 20 de ani, motiv pentru care există atât de multe diferențe între modul de gândire al unui adolescent comparativ cu al unui adult. Partea creierului care se dezvoltă ultima este lobul frontal, iar dezvoltarea lui este crucială întrucât joacă un rol determinant în luarea deciziilor complexe, controlul impulsului și capacitatea de a lua în considerare opțiuni multiple și consecințe. Altfel spus, lobul frontal este responsabil pentru absența controlului impulsului, a dificultăților de a lua decizii sau de a le analiza, precum și pentru evaluarea consecințelor unor acțiuni, tocmai acele aspecte care fac dificilă tranzitarea adolescenței.

Pentru a înțelege mai bine cum poate grupul să exercite o influență negativă asupra adolescentului, trebuie să acordăm o mai mare atenție caracteristicilor acestei perioade și anume: slaba dezvoltare a lobului frontal, cu implicațiile lui negative, precum și nevoia de independență, de apartenență la grup și confuzia de rol, atât de predominante în această perioadă. Și să nu uităm de modificările emoționale care apar în perioada adolescenței și care, alături de ceilalți factori, fac dificilă această tranziție spre viața adultă. Interdependența acestor factori poate determina apariția consumului de alcool, tutun, diverse substanțe, comportament deviant etc.

Calitatea relației cu părinții poate avea o contribuție majoră în viața adolescentului, în sensul limitării sau chiar prevenirii acestor comportamente de risc. Atunci când relația cu părintele este consolidată și bazată pe empatie, copilul poate găsi în părinte un model și un sprijin în alegerea prieteniilor, devine mai selectiv și învață să gestioneze conflictele pe care le are. Pentru ca un adolescent să se poată orienta spre adult atunci când traversează situații de criză are nevoie de un cadru securizant, unde să se simtă înțeles și acceptat.

Cu toate acestea, nu putem ignora influența pozitivă pe care o poate avea grupul de prieteni în perioada adolescenței. Apartenența la un grup oferă un sentiment de siguranță, un cadru potrivit dezvoltării personalității adolescentului și conturării unui set de valori și principii de viață, care pot sau nu să contravină celor promovate în familie. Relațiile intime au, de asemenea, un rol important în conturarea personalității și caracterului adolescentului și îl pregătesc pe adolescent pentru viața de adult. Emoțiile trăite sunt intense, evenimentele sunt experimentate și ele la intensitate maximă, iar în această perioadă apar cele mai multe dezamăgiri, de aceea existența sprijinului din partea celorlalți în aceste momente este crucială. Beneficiind de sprijin adecvat, adolescentul poate depăși momentele tensionate, întărindu-și strategiile de rezolvare de conflicte și control emoțional. De asemenea, s-a demonstrat că existența unui nivel ridicat de suport contribuie la sănătatea fizică, psihologică și protejează împotriva efectelor negative ale stresului.

Consider că este important să nu ignorăm dificultățile acestei perioade și să încercăm să acordăm atenție preocupărilor adolescentului, purtând conversații deschise despre trăirile emoționale, grupul de prieteni, comportamentele de risc, fiind însă suportivi și stabilind limite clare cu ei. Discuțiile trebuie să fie pozitive, constructive și să țină cont de individualitatea și nevoia de independență a adolescentului.

În această nouă eră a ecranelor, „povestea de noapte bună" poate fi un instrument extrem de puternic pentru consolidarea relației părinte-copil. De asemenea, analizând tot mai mult acest ritual, începem să observăm cum „povestea de noapte bună" reprezintă cea mai bună modalitate de a încheia ziua.

La început ne gândim la beneficiile pe care le are cititul asupra copiilor, însă nu sunt de ignorat nici beneficiile asupra părinților. Important de subliniat ar fi faptul că părinții nu ar trebui să citească pentru copii, ci împreună cu ei, pentru a facilita dezvoltarea unei relații armonioase, sincere și autentice.

În continuare vor fi prezentate 5 motive pentru care „povestea de noapte bună" este un ritual atât de puternic și de sănătos.

1. Încheierea cu succes a unei zile
În mod simbolic, „povestea de noapte bună" poate reprezenta o modalitate foarte bună de a încheia cu succes o zi agitată și extenuantă. Chiar și copiii încep să resimtă odată cu mersul la grădiniță/școală presiunea unei lumi care se împarte în 24/7. La sfârșitul zilei, împreună cu copiii, părinții pot începe să își reducă activitatea și anxietatea acumulată peste zi și să încerce să obțină o stare de liniște. Pentru copii, baia de seară, spălatul dinților și îmbrăcarea pijamalelor îi ajută să încetinească procesul și sunt indicii că ziua se apropie de sfârșit. Acest timp special cu copilul este de asemenea important pentru părinți, care trebuie să își focuseze atenția și să fie prezenți, creând un spațiu securizant pentru copil și neîntrerupt de alte evenimente sau device-uri.

2. Crearea sentimentului de siguranță și confort
Pentru copii, probabil că nu există un alt loc care să ofere mai multă siguranță sau confort decât brațele părinților în care se ghemuiesc atunci când ascultă o poveste. Legătura care se creează între copil și părinte este întărită pe măsură ce povestea specială îi transportă pe copii într-o lume magică a posibilităților. De asemenea, nivelul stresului acumulat peste zi începe să scadă pe măsură ce povestea începe să prindă contur și să emane energie pozitivă. Repetarea acestui ritual seară de seară transmite copiilor ideea de rutină și de spațiu de siguranță în care ei pot fi vulnerabili sau pot împărtăși experiențele de peste zi.

3. Somn odihnitor și vise liniștite
Specialiștii în somnologie au arătat beneficiile cititului înainte de culcare, conducând la un somn odihnitor, atât pentru copii, cât și pentru părinți. În cazul copiilor, vocea liniștitoare a părinților poate crea o asociere puternică cu somnul, ajutându-i pe cei mici să își reducă activitatea cerebrală și să încheie cu succes ziua. Pe măsură ce copiii intră în faza de somn profund după ascultarea poveștii, creierul continuă să analizeze această nouă informație, contribuind la imprimarea sentimentelor, imaginilor și a pattern-urilor rezultate din acest ritual. Cu alte cuvinte, subconștientul continuă să lucreze în timp ce copilul doarme, stabilind o bază pozitivă pentru ziua următoare.

4. Stimularea imaginației
Povestea dinainte de culcare este una din cele mai bune modalități pentru a stimula imaginația unui copil. Studiile arată că cititul unei povești este complet diferit de urmărirea unei emisiuni/film la TV. Ascultarea unei povești implică participare activă din partea copilului pe măsură ce acesta încearcă să vizualizeze ce se întâmplă în poveste și să se gândească la alegerile pe care le-ar face dacă ar fi unul din personaje. Aceste idei noi îi inspiră pe copii să își imagineze noi realități și identități pentru ei, iar poveștile preferate încep să aibă influențe pozitive în propria lor viață.

5. Stimularea conectării și a empatiei
Poveștile îi ajută pe copii să își dezvolte conștiința de sine, dar și să empatizeze cu ceilalți. Celor mici le este uneori ușor să se conecteze cu un personaj din poveste care trece prin ceva similar cu ceea ce se întâmplă în viața lor (de ex. pierderea cuiva drag, conflicte cu alte persoane etc.). În mod surprinzător, poveștile îi pot ajuta pe copii să găsească curajul de a face față unor situații care păreau prea dificile pentru ei. Pentru copiii care trec prin anumite situații dificile, cum ar fi divorțul părinților sau pierderea cuiva drag, povestea dinainte de culcare îi poate ajuta să înceapă să își contureze o nouă realitate.

Cu toate acestea, cea mai valoroasă formă de conectare pe care o facilitează poveștile este aceea dintre copil și părinte. Aceasta reprezintă un predictor extrem de puternic în obținerea succesului și fericirii în viața copilului.

Lectură plăcută!

Sursă: redtri.com