Psihologie și Psihoterapie, Copii, Relatii, Comportament problematic, comportament disfuncțional, reacții emoționale, adolescenta, Parenting, Tulburare

Anorexia este o tulburare psihică de ordin alimentar care se caracterizează prin auto-înfometare și lipsa poftei de mâncare și care poate pune viața persoanei în pericol. Multe persoane confundă anorexia cu dieta întrucât modele de alimentație restrictive sunt similare în ambele cazuri. Cu toate acestea, în timp ce o persoană poate ține o dietă în încercarea de a-și controla greutatea, anorexia este adesea o încercare de a obține controlul asupra vieții și emoțiilor, deoarece aceste persoane percep pierderea în greutate ca o modalitate de a atinge fericirea și stăpânirea de sine.

Comportamentul unei persoane cu anorexie poate varia, însă acest comportament are la bază întotdeauna înfometarea, ca urmare a experimentării unei frici intense de îngrășare. În ciuda faptului că sunt subponderale, persoanele anorexice nu cred niciodată că sunt suficient de slabe. În plus față de restricționarea caloriilor, persoanele cu anorexie își controlează greutatea prin realizarea de exerciții fizice intense, utilizarea pastilelor de slabit sau a laxativelor. Aceste persoane folosesc hrana pentru a face față emoțiilor inconfortabile sau dureroase și au sentimentul că odată cu restricționarea alimentelor pot redobândi controlul asupra propriei persoane.

În unele cazuri, persoana poate adopta un comportament de mâncat compulsiv pentru a face față unor emoții puternic negative, însă acest lucru contribuie doar temporar la diminuarea stărilor de tristețe, mânie sau singurătate.

În lipsa unor metode eficiente de a face față sentimentelor negative precum și stărilor ambivalente, persoana poate ajunge să retrăiască exact acele stări pe care dorește să le evite, ajungând să repete un pattern de comportament disfuncțional și care poate fi copleșitor în anumite situații.

Atunci când vorbim despre orice tulburare psihică, este important să identificăm factorii care joacă un rol important în declanșarea sau menținerea respectivei tulburări. O expresie des folosită atrage atenția asupra faptului că genetica joacă un rol extrem de important și este responsabilă de „încărcarea armei“, însă mediul reprezintă „factorul declanșator“ în tulburările de alimentație. Altfel spus, chiar și în lipsa unei predispoziții genetice, factorii de mediu precum imaginea promovată legată de aspectul fizic, comportamentele alimentare, presiunea din grup/familie sau modelele promovate de mass media (fotomodele, balerine, etc.) joacă un rol esențial în anorexie.

La acești factori adăugăm predispoziția genetică (funcții hormonale neregulate), dar și trăsăturile de personalitate.

Cu toate că mulți oameni își fac griji în legătură cu greutatea lor, cu ceea ce mănâncă și modul cum arată, acest lucru îi caracterizează cu atât mai mult pe adolescenții și tinerii adulți, care se confruntă cu o presiune suplimentară și anume aceea de a se integra într-un grup și de a arăta atractiv într-un moment al vieții lor în care corpul suferă transformări. De aceea, adolescenții și tinerii adulți, în special fetele, reprezintă o categorie cu risc crescut, care trebuie monitorizată și sprijinită în adoptarea unor comportamente alimentare sănătoase.

Cum putem identifica semnele anorexiei și cum putem oferi ajutor?

Cele mai frecvente comportamente ale persoanelor care suferă de anorexie sunt:

oferirea constantă de scuze pentru a evita mesele sau situațiile în care sunt oferite alimente;
stabilirea unor porții foarte mici de mâncare sau consumarea unor alimente specifice cu un conținut scăzut de calorii;
evitarea consumări unor categorii întregi de produse alimentare, cum ar fi carbohidrații și grăsimile;
numărarea obsesivă a caloriilor;
citirea obsesivă a etichetelor alimentare;
elaborarea unor ritualuri alimentare restrictive, cum ar fi consumul de alimente într-o anumită ordine, rearanjarea alimentelor pe farfurie, tăierea sau mestecarea excesivă a alimentelor;

Dacă observați aceste semne de avertizare la voi sau la cineva din jurul vostru, este important să vorbiți despre acest lucru și să cereți ajutor specializat.

Dieteticienii sau nutriționiștii pot oferi informații despre alimentația adecvată și pot ajuta persoana în cauză să conceapă planuri echilibrate de masă, să stabilească obiective de slăbit și să atingă sau să mențină o greutate sănătoasă. De asemenea, sedințele de psihoterapie pot ajuta persoana în cauză să gestioneze corect emoțiile puternice, să își îmbunătățească stima de sine, să învețe să facă față presiunii grupului și să identifice modele sănătoase de comportament.